Raftul cu carte: Cristian Tudor Popescu, RÂSUL DRACULUI

MOTTO: Se poate spune că „GRIJA FAȚĂ DE OM”, lozinca dictaturii comuniste e înlocuită la noile generaţii de valoarea „DISPREȚUL FAȚĂ DE OM”?

La Târgul de Carte Bookfest 2024, una dintre cărțile de mare succes la cumpărători a fost și această carte semnată de scriitorul și gazetarul Cristian Tudor Popescu.

Ea are ca subtitlu „Interceptări. Informații desecretizate. Autodenunțuri”. El este unul aproape identic cu cel al precedentei opere publicate de autor, tot la editura „Polirom”, în 2022 „Dumnezeu nu e mort”. Cristian Tudor Popescu, (n. 1956), absolvent al Facultății de Automatică și Calculatoare București, este scriitor și gazetar, critic și istoric de film. Doctor în cinematografie și media, membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Uniunii Cineaștilor. „Cristian Tudor Popescu este nu numai un jurnalist, dar și un scriitor memorabil. Probabil, cel mai talentat dintre toți jurnaliștii care se perindă de 30 de ani prin gazete și pe micile ecrane. Are și contestatari care nu-i iartă modul direct și radical de a se pronunța în legătură cu cele mai delicate actualități politice. Poți să nu fii de acord cu Cristian Tudor Popescu, dar nu poți să nu observi că e întotdeauna sincer cu cititorii săi, precum e și cu sine. Vocabularul lui nu e neapărat unul colorat, cât direct…” (Nicolae Manolescu)

Dintre cărțile publicate, amintim – „Planetarium”, „Imperiul oglinzilor strâmbe”, „Copiii fiarei”, „Timp mort”, „Nobelul românesc”, „Sportul minții”, „Libertatea urii”, „Cuvinte rare”, „Filmare”, „Dumnezeu nu e mort”.

Volumul „Râsul dracului” este alcătuit din 73 de texte, toate având comună tema – aspectele din România postdecembristă, care stârnesc râsul negativ al oamenilor. Râsul negativ este acela prin care ne batem joc de cineva sau de ceva demn de a se râde de el. Fără a exagera, aș numi cele enumerate mai sus, drept izvoare, din care se naște „Râsu-plânsu”, adică ce ne face să și râdem de ele, dar, în același timp, ne vine să și plângem că ele există și ne urâțesc viața.

Aceste aspecte în popor se numesc a te face de minune. Ce faci sau spui tu, ține de „Râsul dracului”, adică este demn de ironic, dispreț, sarcasm, desconsiderare din partea semenilor. În literatura cultă se utilizează expresia „râs mefistofelic”. (Mefisto = dracu; el este un personaj principal din opera „Faust” a lui Goethe)

Sintagma „râsul dracului” folosita ca titlu de Cristian Tudor Popescu are valoare de metaforă. Este un râs mefistofelic, adică ironic, batjocoritor. Prin ea, acest foarte original scriitor roman, trădează factura satirică a noului său volum.

Spre a convinge eventualii mei cititori de adevărul celor scrise până aici, le voi oferi câteva exemple.

Plagiatul: „Ce e mai rău, să spargi un magazine și să furi câte ceva sau să copiezi un text al altcuiva și să-l dai drept al tău, făcând profit din asta? Ambele au ca gen proxim hoția, dar plagiatul are o diferență specifică în plus. Hoțul de obiecte doar le găsește, nu zice că le-a făcut el. Plagiatorul pretinde că el este autorul, creatorul textului, adică pe lângă că fură mai și minte.”

Ironizarea președintelui călător Iohannis: „Președintele Iohannis s-a dus la Tokyo (…) D-l Iohannis a zburat cu un avion privat, închiriat din Luxemburg, un Boeing amenajat ca un palat, contra unui mizilic de circa 100.000 eur. Mie, unul, mi se pare chiar prea puțin pentru valoarea lui Iohannis. Există un inconvenient: aripa Boeingului e la o înălțime de 5 m, prea sus pentru ca domnul președinte să-și poată arunca pardesiul pe ea.”

De ce omoară oamenii tineri? „Pentru că violența, cu încununarea ei, omorul, este o valoare în societatea civilizată contemporană… Asta se întâmplă pentru că violența este simplă și rapidă, aduce imediat beneficii de imagine.” Întrebați ce vor să fie când vor fi mari, mulți răspund: „Vreau să fiu mare! Să fiu în centrul atenției! Și repede. Și nu are importanță cum?”

Efectele analfabetismului funcțional: „Gradul de alfabetizare pentru elevii români cu vârsta între 6-14 ani este de 42%, <<nefuncționali>>, 47% <<minim funcționali>> și restul, de 11% <<functionali>>, potrivit Raportului Național de Literație.”

Ce înseamnă aceasta? „Nimic altceva decât că majoritatea covârșitoare a oamenilor de mâine ai țării, nu sunt în stare să înțeleagă un text, nu pot extrage idei, nu pot să rezume cu cuvintele lor… Gândirea lor va fi, însă, orientată exclusiv asupra intereselor personale, în primul rând materiale. Nu le va păsa câtuși de puțin de ceilalți, de societate, de valorile conviețuirii umane. Mulți dintre ei vor fi la 18 ani generația cu cheia limuzinei de gât, cadou de majorat de la părinți sau o iau pe a lui tata și intră în trafic cu droguri și cu alcool în cap. Această generație nu va fi necultivată, ci rea până la ticăloșie. Și iresponsabili. Sunt actualii și viitoriii fani ai gibonilor Tate.”

De ce scade interesul tinerilor pentru profesia de dascăl? „Tot mai mulți sunt cei care se fac dascăli cu chiu cu vai, fără vreo chemare, fără să-i intereseze școala sau elevii, în lipsă de ceva mai bun, cu speranța că vor scoate bani din meditații la negru. Gata oricând să-și ia tălpășița din meserie. Cu cât prestigiul școlii scade, cu atât incompetența și dezinteresul profesorilor cresc, consolidând scăderea prestigiului.”

Opinia lui Cristian Tudor Popescu despre pelerinajele la moaște. „Nu există nicăieri în <<Biblie>> care să îndemne sau măcar să spună ceva cu privire la cultul moaștelor (…) Am văzut cum pelerinii la Sfânta Paraschiva sau alți sfinți se închină, își fac cruce în fața raclei. Aceasta, după rațiunea mea, este o jignire, o desconsiderare a lui Iisus. Crucea este a Mântuitorului, a nimănui altcuiva.”

De ce nu s-au desființat pensile speciale? „Explicația e clară și sumbră. În statul roman sunt două feluri de cetățeni: unii care au putere, alții care nu au. Magistrații, militarii, jandarmii, serviciile secrete sunt întotdeauna la putere. Care vor fi întotdeauna nu plătite, ci răsplătite pentru asta (…) Totuși, legea pensiilor speciale mi se pare incompletă. Ar trebui, cu ajutorul Bisericii, să se intervină la Cel de Sus – <<Dă un ordin, dă ceva, să-i mai poți întârzia>> pentru că durata de viață a pensiilor speciale să crească peste 100 de ani, deoarece, dacă vor trăi cât un pensionar nespecial, nu au șanse să cheltuiască banii căpiță primiți.”

De ce vor cultele religioase să fie religia materie de examen la Bacalaureat? „Ca să-și asigure noi generații de clienți, fără de care Godporația ar da faliment (…) Cei care fac cruci în serie când văd o biserică sunt votanții cel mai ușor de amăgit (…) Omul cu frica lui Dumnezeu este foarte probabil să fie docil și în fața autorităților, a statului (…) Robii lui Dumnezeu sunt, la urma urmei, niște robi.”

Care sunt cei mai mari dușmani ai României? „Rusia lui Putin și Ungaria lui Orban ocupă locurile 2 și 3. Pe locul 1 sunt mizeria și sărăcia.”

Cristian Tudor Popescu și partidul extremist „AUR”. „Demonstrația miilor de profesori adunați în fața Parlamentului a fost despărțită de gașca <<AUR>>, formată din bătăuși cu ziua (…) Astăzi nu-mi mai este teamă de <<AUR>>. Simion sau instigatoarea la omor Șoșoacă. Mi-e groază de ziua în care românii cinstiți, împinși de disperare, sar gardul către <<AUR>>… Ceea ce așteaptă votanții <<AUR>> de la favoriții lor este tocmai violarea legilor, atacarea instituțiilor statului … alungarea peste graniță a companiilor străine.”

Acest cuceritor volum cuprinde texte în care adevărului din România de azi, i se spune pe sub nume. Lui Cristian Tudor Popescu, nu-i plac exprimările eufemistice, nici cele echivoce. Și de aceea, ce-i care prin ce scriu și nu „machiază” conținutul redat au mare audiență la oamenii cu adevărat cinstiți, verticali și competenți. Pe lângă factura lor reconfortantă, cele 73 de proze scurte (preferatele autorului întrucât ele nu diluează tema abordată!), ele au și menirea de a ne ajuta să vedem cu ochii mai limpezi și mai atenți, și să înțelegem mai bine lumea în care trăim. Eu cred că acest inconfundabil scriitor și gazetar, ne învață să nu uităm că lumea aceasta este asemeni unui spectacol de teatru, unul ce nu-i suficient să-l privești și să-l savurezi, ci-i necesar să-l și înțelegi, chiar dacă personajele nu poartă mască.

Cristian Tudor Popescu a împărtășit conceptul lui Shakespeare că „lumea-i un teatru” în care fiecare dintre noi jucăm un rol. Personajele din cartea lui Cristian Tudor Popescu, „Râsul dracului”, au roluri foarte diferite, întrucât putem spune că, ele ne oferă o „comedie” a vieții ce se desfășoară, azi, zi de zi, în fața noastră, și în care fiecare dintre noi se regăsește într-o ipostază sau alta a trecerii noastre prin lume, oferind, la rândul nostru, celorlalți semeni, vrând-nevrând, scene/situații demne de „râsul dracului”. Nici nu știu pe cine bucurăm sau întristăm. Important este că existăm și că măcar prin aceasta, ni se simte prezența.

 

profesor, Octavian Guțu,

Șimleu Silvaniei

One Thought to “Raftul cu carte: Cristian Tudor Popescu, RÂSUL DRACULUI”

  1. […] Cristian Tudor Popescu, (n. 1956), absolvent al Facultății de… Articolul Raftul cu carte: Cristian Tudor Popescu, RÂSUL DRACULUI apare prima dată în Magazin Sălăjean. Citeste mai […]

Leave a Comment